A doua calatorie cu metroul

By | 15/07/2016

image

A doua, da! Pentru ca la prima am avut sansa de a avea o colega priceputa langa mine si n-a trebuit sa depun efort. N-am inteles nimic din tot ce s-a intamplat si nici nu mi-am batut capul.

Dar a doua…a fost nebunie. Venise ziua cand baiatul din provincie trebuia sa ajunga singur in capitala si sa se descurce…inclusiv cu metroul. Doamne, cat stres a fost pe mine cu metroul.

Nu eram sigur nici macar pe unde se intra la metrou. Apoi am enervat-o pe doamna de la bilete. Voiam sa ma sfatuiesc cu ea. De unde…vorbea foarte repede si se grabea. Si ea si oamenii de la coada din spatele meu. N-am mai zis nimic, am luat bilet si am pornit in aventura. Alergam pe toate scarile intr-un costum cu dungi si cu niste pantofi noi incomozi. Ii facusem praf de la atata fataiala, dar nu ma mai interesa nimic.

Treaba se complica tot mai mult. Timpul trecea si nu stiam in ce directie s-o apuc. Ma apuc sa intreb oamenii unde e statia Pipera. Mi se spune ca va trebui sa schimb…sa cobor, sa urc din nou…nu intelegeam…

zoom_1

vezi aici reduceri Tenisi PF Flyers pe fashiondays

Tot intreband, fara vreo speranta ca ma va lamuri cineva, totul s-a luminat cand am auzit: „pai mergeti cu mine ca tot la Pipera merg si eu”. Dumnezeule…era ceva de neimaginat. Nu-mi gaseam cuvintele sa-i multumesc. Am inceput sa ma balbai. Omul m-a intrebat daca ma simt bine. Da, ma simteam ca cel mai fericit om din lume :))).

Era perfect. Totul pana a aparut un tip care il tinea de vorba pe ghidul meu. Eram blocat pentru ca aveam nevoie sa mai intreb cum e cu drumul. Cum e cu statiile, cum schimbam…Pai nu ma mai auzea nimeni. Cei doi vorbeau intre ei fara oprire. Am mai strecurat totusi cate o intrebare. Cred ca erau cam „tampite” pentru ca le vedeam reactiile. Erau usor amuzati cand auzeau ce debitam :))).

Pana la urma ajungem la destinatie. Multumesc de mai multe ori omului care ma ajutase si ne salutam.

Am rasuflat usurat. De bucurie m-am dus sa beau un suc. Eram cumva mandru ca rezolvasem chestia cu metroul. Am sunat si acasa sa le zic. Nu li s-a parut nimic interesant. N-am intelese de ce:)). Pai atata munca si sa nu zica nimeni un „bravo”?!

Dupa ce am terminat tot ce aveam de facut imi dau seama ca va trebui sa ma intorc tot cu metroul. Pfaiii, ce fac acum???

Cobor in statie (aici m-am descurcat), dar nu stiam in ce directie s-o apuc. Tot citeam hartile si indicatoarele, dar parca nimic nu se lega in capul meu.

Ce sa vezi…ce minune, ce bucurie, ce nebunie, ce fericire…omul care ma luase cu el dimineata mi-a aparut in cale. A fost ceva de vis. M-a luat sub aripa lui (chiar daca nu ma lua oricum nu scapa) si m-a indrumat la fix.

Omule, sper ca citesti aceste randuri si nici acum nu stiu cum sa-ti multumesc mai mult. Povesta asta m-a invatat tainele mersului cu metroul si pe langa asta a starnit rasul multor prieteni cand le-am povestit-o :).

Multumesc!

GZ4-1140x468

vezi aici reducerile verii de la fashiondays

Lasă un răspuns