Copilarie in comunism- Masa din sufragerie

By | 01/03/2016

image

Masa din sufragerie

Cine n-a avut masa mare in sufragerie pe vremuri, nu exista. Imi amintesc cat de mare era a noastra. Ocupa aproape jumatate din camera. Normal ca se putea si extinde. Ai nostri o iubeau. In jurul ei era multa mobila. Plin de mobila. O masina de cusut (asta era elementul vintage), o vitrina huge, un fel de comoda dubla, inca o comoda mai inalta (din alta gama de mobilier), un super pat care se intindea (era super ca atunci cand era intins statea ridicat intr-o parte), un telefon cu disc (asta era smecherie ca n-aveau toti din bloc), 2 fotolii + brad (iarna, de Craciun…uneori il urcam chiar pe masa). Imaginati-va ca totul se intampla intr-o camera de vreo 10 mp. Camera era data cu mica. Ce tare era mica! Luciul ala…😂. Revenind la masa, si acum parca il vad pe tatal nostru cand se chinuia sa treaca de ea sa ajunga pe balcon. Dar nu voia sa renunte la ea. „Cum sa stam, tata, fara masa in casa?” (casa era sufrageria…asa ii ziceau ai nostri). Singurul lucru pentru care eu si sora mea o gaseam utila era ca puteai juca ping-pong pe ea 👫. Sigur, nu prea ne lasau ca se strica. Era data cu un lac care se putea lua. Intr-o zi ne gandim noi sa incercam sa-i suprindem pe ai nostri si sa demontam masa (era pe sistem Ikea si cu cateva gume de mestecat puse „la pastrare” pe sub ea). Ce puteau sa ne mai zica?! Cu emotie, asteptam sa vina seara sa vada toata familia surpriza. Si a venit si seara, toata lumea acasa…parintii nostri n-au mai zis nimic. Aveau niste musafiri si le era cam jena sa ne mai zica ceva. Stiu ca in seara cu pricina a venit si unchiul nostru si ne-a zis ceva de genu’: „a luat tac-tu masa mare si voi ce facurati cu ea?” Pana la urma parca toata lumea se obisnuise cu lipsa mesei. Pana in week-end, cand ai nostri s-au dus la festivalul „Cantecele Oltului” si au venit cu o masuta rustica si 4 scaunele. Era un fel de set rustic chinezesc, stramb, lucios, dar imi aduc aminte cu bucurie si ma amuz cum le-au fixat ei asa frumos in centrul camerei. Parca ii vad: „e, sa mai ziceti acum ca si masa asta e mare”.

Lasă un răspuns