Timbrele si Vasilica
Momentul in care m-am apucat sa colectionez timbre ramane memorabil. Imi aduc aminte cum ma chinuiam sa gasesc si alte marci fata de cele pe care le gaseam de vanzare in oras. Aveam colegi care aveau timbre mult mai faine fata de ce aveam eu. Voiam cu disperare sa depasesc granita timbrelor „basic” pe care le aveam de la magazin. Intr-o zi cineva imi vinde un pont: „Vasilica”. Vasilica era un fel de interlop pe vremea aceea. Il stiam dar nu banuiam ca are timbre. Il stiam ca ne tot batea pe la bloc si ne era teama de el. Nu indrazneam sa intru in vorba cu el. Nu stiam cum sa-l abordez sa-l intreb daca vinde timbre. Mi-a venit ideea sa intreb un amic daca ar merge cu mine. Rezolvat. Ne luam inima in dinti si ne ducem la usa la Vasilica 😁. Amandoi tremuram de frica. Sunam la usa. Raspunde chiar Vasilica (si acum ii am imaginea in minte…parca era un puscarias). „Ce vreti, ma???”. Noi nu am mai stiut ce sa zicem in momentul ala. Cateva secunde ne-am balbait. Pana la urma ii zicem ca vrem sa cumparam timbre de la el. Brusc, Vasilica schiteaza un usor gest de bucurie. „Pai vorbiti, ma!”.
Noi rasuflam usurati. Omu’ ne scoate cateva clasoare super tari. Incepem sa ne alegem timbrele care ne plac. Habar n-aveam care era valoare lor corecta. Le alegeam dupa marcile pe care nu le prea stiam 😐. In final, il intrebam cat ne costa ce am ales. Ne spune un pret. Noi ne bucuram pentru ca nu trebuia sa cheltuim toti banii pe care ii aveam la noi. Scoatem banii sa-i dam si sa plecam. Vasilica: „unde plecati, ma? 😁. „Cati bani v-au mai ramas?” Noi ne uitam in buzunare si ii aratam. Evident ce ne-a luat si restul de bani si evident ca nu am indraznit sa-i zicem nimic. Povestea nu s-a terminat. Vasilica ne fixeaza si un tarif pe care sa-l platim de cate ori ne intalnim cu el. Pentru ce? Pur si simplu, asa a vrut el. Si recunosc…vreo cateva zile am platit ceva bani. Pana la urma am scapat rugand un tip care il stia pe Vasilica sa-i spuna ca tatal meu e politist. Fericit am fost cand am vazut ca desi ma mai intalneam cu omu’, nu trebuia sa-i mai dau bani. 😋
Imi place mult tema site-ului/blog-ului, iar autorul care a infruntat un Vasilica din dragoste pentru timbre, nu poate decat sa anime imaginatia cititorilor… 😛
ma bucur tare mult ca v-a placut si ramaneti pe receptie 🙂 urmeaza si altele
@thefacgg@yahoo.com
fiind primul comentariu veti primi un cadou surpriza. Va invit sa-mi trimiteti un email cu datele la care vi-l pot livra. Mersi 😉
Buna Petre! Mi-am prins urechile cautand adresa de e-mail la care ar trebui sa-ti scriu. Imi poti expedia cadoul pe Str. Strandului nr. 8, pentru Anca.
Multumesc!
P.s. Postul cu mustele atrase de dulceata parului tau, mi-a facut ziua :))
Mersi pentru feedback-ul legat de adresa mea de email. Rezolv pe viitor promit! Voi expedia zilele urmatoare coletul la adresa mentionata. Si sunt incantat ca „mustele si dulceata” au fost la inaltime. Urmeaza si alte episoade.
Buna Petre! A ajuns cadoul surpriza. E minunat! Iti multumesc mult!
Cu drag si multumim ca esti alaturi de noi!