Dintele care se misca devenise un cosmar. Nu mai stiam ce sa-i fac. Si ma mai enerva si muzica pe care o asculta varul nostru (intelectualul familiei- facuse o facultate grea la Bucuresti).
Pe vremuri eram fani declarati Michael Jackson si nu intelegeam muzica rock, iar el ne tinea numai pe Iris, Compact…”fata din vis”…ajunsesem sa vedem o fata la geam. Cat despre Queen…multa vreme a fost o enigma.
In fine, care-i treaba cu dintele si cu muzica? Pai dupa ce ca eram nervos mai trebuia sa ascult si muzica neinteleasa.
N-am mai suportat si intr-o zi cand nu era varul acasa incep caut un cui prin casa sa-i „rezolv” discurile rock. Si m-am apucat. O pun si pe sora mea la treaba: „nu mai sta! Pune mana pe foarfeca si da-i bataie ca ne omoara asta cu fata din vis. Vezi-l si pe ala pe care scrie Nirvana sau ce scrie acolo”
Zgariam ca nebunii discuri de colectie…iar dintele ala parca ma facea si mai rau…”sa mai vad eu acum ce mai zice cand o vedea ca nu mai are nebunia asta de muzica!”
Se deschide usa de la intrare.
Acum imaginati-va totul in slow motion…pe fundal se auzea Michael cu Thriller…apare varul…are loc un schimb de priviri diabolice…se indreapta spre mine…ma priveste direct in ochi…trec cateva secunde…ii vad pumnul cum vine spre fata mea…il primesc din plin…vad cum din gura mea sare un dinte…ma pregatesc de plans…dar in mintea mea se produce o schimbare…scapasem de dintele nenorocit…cu lacrimi in ochi si cu gura plina de sange…il strang in brate pe varul nostru si-i multumesc.
Toata povestea asta m-a facut sa iubesc muzica rock.