Blugii, vopseaua si emotia
Aparitia blugilor negri a fost o fita pe vremuri. Nu se gaseau de cumparat pe la noi. Aveau doar cei cu rude plecate prin alte tari. Cum nu mai putea sta fara a fi in trend, incep sa intreb peste tot cum as putea avea si eu. Pana la urma aflu ca se pot vopsi in negru blugii albastri. „Uau”, pai asta era super veste. M-am apucat de treaba. Am fiert apa cu nu mai stiu ce solutie si am pus blugii in ea. Tare greu a fost sa scot blugii de acolo…dezastru prin casa…apa, vopsea😬. Ii pun la uscat si am surpriza sa se usuce si sa ramana negri (aveau niste dungi albastre, dar mergeau 😊).
Erau perfecti pentru oras. Aleg sa-i port prima data la examenul de admitere in liceu. Ii purtam cu un tricou alb si mare. Am zis sa fiu ordonat si mi-am pus tricoul in pantaloni. Cum examenul a insemnat multa emotie si canicula, cum am ajuns acasa, am vrut sa ma schimb. Am dat tricoul jos. Un pic mai greu pentru se lipise de blugi. Partea care statuse inside era neagra. Dar problema nu a fost asta…mai da blugii jos daca mai poti…😳 Se lipisera si ei de picioare. A trebuit sa-i smulg😱. Picioarele mele erau negre de vopsea si pe alocuri rosii. Combinatia dintre vopsea, emotii si caldura imi facuse mici iritatii pe picioare. Am zis ca nu-mi mai trebuie blugi vopsiti…pana a doua zi cand s-a anuntat o iesire in oras. Iar fiert, iar vopsit, iar picioare colorate 😄.