Fixativ primitiv
Sapca de panza, tricou cu Donald, pantaloni de stofa, de tip pana, cu un lantisor si cu o bucata de piele in partea dreapta, geanta diplomat 😮. Da, exact asa ma duceam la scoala. Geanta o aveam de la ai mei. Tineau actele in ea dar s-au hotarat sa mi-o dea mie pe post de ghiozdan. Renuntai repede la ea ca se amuzau unii. Dar ce stiau ei de ce e bun!? Pastrai totusi combinatia sapca-tricou-panton stofa. Mergeam mandru. Ma simteam bine ca aveam haine noi. Simteam ca totusi lipseste ceva. N-aveam o freza buna. Incercai s-o fac cu apa dar nu tinu. Auzisem undeva de apa cu zahar. Curios, grabit ma duc acasa sa incerc. Imi aduc aminte si acum o farfurie mica in care punem zaharul si un pic de apa. Amestecam usor cu doua degete pana aproape se topea zaharul. Apoi dadeam pe maini cu solutia magica si o puneam pe par. Incredil, parul se tinea bat 😎. In sfarsit imi putui aranja freza. Ajung la scoala si povestesc baietilor ce am descoperit. Reactia a fost „uau, vrem si noi”. A doua zi trei colegi la mine acasa isi faceau freza cu zahar, fiecare cu farfuriuta lui. S-a repetat fenomenul vreo 3 zile pana intr-o zi cand solutia mea s-a spulberat. Cum? Eram in ora de mate. Ma trezesc ca ma tot bazaia o musca. Apoi inca una. Erau destul de mari si enervante. Problema a fost ca mi-au intrat in parul inclestat si nu mai voiau sa iasa. Trageau la dulce. Incep sa ma agit si sa dau din maini. Ma vede Doamna. „Ce faci, ce e cu tine asa?”. Si ce crezi, frate? Striga unu’ din clasa (unu’ care fusese la mine acasa, care isi avusese farfuriuta lui): „are muste in par ca isi face freza cu zahar”. 😲 Doamna ramane usor interzisa: „cum?” Colegii mei incep si ei: „da, si ne-a pus si pe noi sa facem ca el!” Intamplarea asta a facut ca reteta mea sa dispara. Nu mai aveam voie cu „muste” in par. In mintea mea intrebarea care se punea era „si ce o sa mai fac acum? Cum o sa ma mai aranjez?” In pauza ma intreaba o colega de ce nu dau cu gel. Exista? Si astfel am descoperit si alte metode fara muste 😄
Adevarul este ca toti din generatia cu cheia la gat am trait o copilarie frumoasa, cu chestii haioase. Eram creativi si permanent ocupati sa descoperim …ceva, orice 🙂
Cheia la gat…da, piesa semnificativa a copilariei. Tin minte ca aveam o sfoara serioasa cu un nod gros care ma jena…dar eram in trend