„Balta” a fost o parte importanta a copilariei noastre. A fost locul in care am invatat sa pescuim si sa inotam. Pe langa asta era „cool” pentru care era ceva interzis. Nu ne lasau ai nostri sa mergem. Aveau si ei argumentele lor…balta era adanca, infecta, plina de mizerie, bacterii si multe altele de genul asta. In acest fel sansele de a ajunge la balta erau destul de reduse. Fiind creativi, frumosi si modesti inca de mici, gaseam variante prin care sa ne „strecuram” in locul cu pricina☺️.
Era ceva de vis cand ajungeam acolo. Intram in apa si parca paseam pe niste nisipuri miscatoare… Aveai impresia ca nu o sa mai poti scoate picioarele de acolo. Dar asta se intampla doar la mal. Apoi urma provocarea de a traversa balta. Nu se incumetau chiar toti. Doar cei mai experimentati aveau curaj. Cresteai in ochii prietenilor daca reuseai performanta asta.
N-aveam prosoape cu noi sa ne stergem si ieseam din apa verzi si plini de mizerii. Era indicat sa nu ai slipi deschisi la culoare pentru ca se colorau imediat. Stateam la soare sa ne uscam si apoi ne scuturam de verdeturile pe care le colectam din balta.
Intr-o perioada veneam dupa ce terminam orele cu toti baietii din clasa. Evident ca nu aveam slipi, dar aveam chiloti. Albi! Nu mai aveam timp sa stam sa ne uscam si plecam asa acasa. Toti aveam pantalonii uzi si cu un aspect de fustite. Cel mai greu era cand te duceai spre casa. Parca facusei pe tine. Se mai uitau oamenii la noi si radeau.
A fost o vreme in care ne-am tot dus si am profitat cat am putut de acces free la balta minunata. Totul s-a terminat cand si-au dat seama acasa ca ceva nu era in regula. Cum? Am fost dati de gol de „curu’ gainii”. Erau un fel de bube pe care le colectam din apa. Eram plini de ele, dar ne placea.
Erau vremuri cand faceam tot felul de prostii fara sa ne pese ca puteam pati ceva. Acum cine ar mai avea curaj sa intre in apa verde si plina bacterii?